Acest articol este un PAMFLET și trebuie tratat ca atare. El nu face referire neapărată la orașul nostru, ci în general la campania electorală pentru alegerile locale din țara noastră.
După alegerile din 2012, politicienii locali și mai cu seamă cei care au avut ceva de pierdut, se acuză tot mai des de frustrare. O fac fără jenă, fără un minim de precauție, ca și cum a-ți spăla rufele în piața publică, ar fi un fel de activitate cotidiană. Adevărat este și că adesea le place să facă paradă de cunoștințele lor apelând la neologisme și motivații psihologice insolite.
Ce este frustrarea?
Datorită frecventelor discuții despre frustrare, se poate spune că avem o politică locală de frustrați. Dar ce este frustrarea? După Sigmund Freud, aceasta denumește starea sufletească a unui ins care nu-și poate satisface libidoul, însă urmașii i-au tot îmbogățit înțelesul, ajungând să desemneze reacții emoționale ca supărare, obstrucție, opoziție împotriva proiectelor personale, înșelare (a așteptărilor), dezamăgire din cauza unor nerealizări… Dacă urmărim cu atenție frecvența termenului în discursul nostru politic local, observăm că frustrarea s-a generalizat!
Ce are a face frustrarea cu politica? Partea urâtă a acestei stări de fapt nu este neapărat amestecul psihanalizei cu politica, ci că frustrările, recte, reacțiile emoționale, au ajuns resortul principal al deciziilor unor politicieni locali în această campanie electorală.
Pentru conformitate,
Petru TOMEGEA
