Cartea va fi lansată în 27 iunie 2017, ora 18,00, la Târgu-Mureș, și în 30 iunie 2017, ora 18,00, la Luduș.
La o cafea cu Dora şi Ovidiu (interviu realizat de Voicu Monica, inclus in volumul Într-un salon mizer din Occident)
Partea a III-a:
– Ei asta mă duce cu gândul într-o altă direcţie. Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, aţi schimba ceva? Ovidiu, tu?
– Da, cred că aş face aceleaşi greşeli şi aş rămâne la fel de mulţumit ca acum. Am avut o viaţă plină cu de toate, n-aş da-o pentru nimic în lume pentru alte trei plictisitoare.
– Dora, schimbăm, sau lăsăm totul cum a fost?
– Fiecare dintre noi are tatuată într-un spaţiu intim o poveste, o poveste mai fericită, sau o poveste mai puţin fericită. O legendă personală ce poate deveni un centru de putere de unde identitatea noastră începe să se configureze. Porţia de mitologie pe care viaţa ne-o rezervă cu dărnicie. Suntem arhitecţii vieţii noastre şi până şi cei mai buni arhitecţi fac uneori mici greşeli, deci lăsăm aşa pentru că dacă nu s-a dărâmat până acum, nici de acum încolo nu se va mai dărâma.
– Aveţi vreunul dintre voi dorinţa, sau aţi luat vreun moment dat în calcul posibilitatea de a vă întoarce să locuiţi iar în România?
– Nu ştiu dacă mă voi mai întoarce. Pe undeva mi-aş dori, dar lumea-i mare şi minunată. Mai bine să ne dăm o întâlnire la o cafea în Cambodgia, sau în Insula Paştelui.
– Dora, te-ai stabili iar în România, sau nu ar mai putea intra asta în discuţie?
– Pentru moment Germania este pentru mine şi familia mea acasă, dar eu încă visez româneşte, în următorii 20 de ani cu siguranţă nu mă întorc, dar după aceea cine ştie, mergem la Ovidiu în Cambodgia la cafele, sau ne vedem în România, totul e posibil.
– Cum v-aţi hotărât să lucraţi la acest proiect împreună? Cine este vinovatul principal? A cui idee a fost colaborarea?
– A fost spontan, cred că am simţit că lucrările noastre au câteva puncte comune. Întâmplător, părinţii noştri au devenit buni prieteni, în lipsa noastră.
– Eu pictez sentimente, când am descoperit poeziile lui Ovidiu, m-am regăsit în versurile lui, am regăsit trăiri, momente şi culori, aşa am ajuns să asociez fiecare lucrare de-a mea cu o poezie de-a lui, i-am propus spontan cum spune el, o coperta dar până la urmă ne-am dat seama că poate fi mai mult decât atât şi uite că s-a născut această carte.
– Câteva gânduri de final pentru cititorii voştri?
– Sper să nu supăr pe nimeni prin intrarea mea cu bocanci murdari în lumea poeziei. Nu asta a fost intenţia. Am scris doar pentru mine, iar dacă o să citiţi aşa ceva, sunteţi direct responsabili!
– Eu aş dori să mai adaug că sunt doar o diletantă în pictură, sper să nu mă judecaţi prea tare…
V-am întâlnit, v-am cunoscut şi mi-aţi arătat că nimic nu este imposibil dacă îţi doreşti cu adevărat. Pasiunea şi plăcerea de a face un lucru sunt însă esenţiale. Mi-aş dori ca în fiecare zi să îmi beau cafeaua în compania unor oameni că voi. Mă simt onorată că v-am cunoscut şi sper că toţi cei care vor ajunge să deschidă această carte să vă cunoască şi să vă aprecieze munca, aşa cum am avut privilegiul să o fac eu!
A consemnat
Monica Voicu
