Adică nu au bani GUVERNUL şi PARLAMENTUL, PRIMĂRIILE marilor municipii din vecini, CLUJ-NAPOCA, TÎRGU-MUREŞ, ALBA IULIA, SIBIU, BISTRIŢA etc, să facă o astfel de investiţie, ce să mai vorbim de BUCUREŞTI, iată însă că Luduşul e cel mai tare din parcare la capitolul bani şi vom vedea şedinţele pe internet!!! Ba vor fi preluate şi de televiziunile naţionale!!! Citim pe internet şi ne crucim!!!
Bravas consilieri luduşeni!!! O să fiţi la “TEMBELIZOR” cu tot cu circul şi bălăcăreala din şedinţe!!!
Oare cine v-a votat să ajungeţi acolo?!?
Mare ţi-e grădina!!!… Internetului!!!…
P.S. – Un post de RADIO a transmis în direct în 2007- 2008, în timpul administraţiei Dancu, câteva şedinţe, dar s-a renunţat din cauza costurilor deosebit de ridicate a unei transmisiuni în direct. Apoi administraţia Urcan a promis dotarea sălii de şedinţe a Consiliului Local cu aparatura necesară unei transmisiuni în direct, dar s-a renunţat tot din cauza costurilor deosebit de ridicate. Administraţia Moldovan a luat şi ea în calcul o astfel de posibilitate, dar nici nu s-a mai pus problema, la situaţia financiară actuală…
Asta pe un post de radio!!! Ce să mai vorbim de televiziune sau internet?!?
P.S. 2 – Luduşul = L’ombelico del mondo!!!
La final reluăm un articol din octombrie 2012, referitor la dimensiunea prostiei umane din Luduş! Lectură plăcută!
NOTA REDACŢIEI – Dialogul din fotografie aparţine reprezentanţilor presei scrise prezenţi la şedinţele Consiliului Local Luduş.
Câtă prostie încape într-un oraş?!?
Acest articol NU ESTE O GENERALIZARE, dar este un PAMFLET şi trebuie tratat că atare.
(Pentru toţi luduşenii care s-au născut VEDETE şi vor îmbătrâni TINERE SPERANŢE – autorii!)
Câtă prostie încape într-un oraş?… O întrebare pe care ne-o punem fiecare dintre noi la un moment sau altul. Unii dintre noi şi-o pun mai des ca alţii. Ne referim încă la întrebare. Pornind de la această întrebare existenţială am pus bazele articolului de faţă, care are ca obiect de studiu Oraşul Luduş.
1. Populaţie
Este absolut clar că prostia care încape într-un oraş este direct proporţională cu numărul persoanelor ce trăiesc în comunitatea respectivă, deoarece fiecare este prost în felul lui. Vom face totuşi abstracţie de la această regulă, deoarece dacă am lua-o în considerare, nu am avea instrumente suficient de performante pentru a măsura prostia din Luduş.
2. Factorul social
Factorul social are o importanţă ieşită din comun în determinarea capacităţii unui oraş de a stoca prostie. Din nefericire şi acest factor este destul de irelevant pentru Luduş, deoarece fie că-i sărac, fie că-i bogat, luduşeanul tot prost este.
Cauzele prostiei diferă însă în funcţie de acest factor. Astfel, dacă Moş Gheorghiţă din vârful dealului este prost din lipsă de pregătire cauzată de lipsa de fonduri sau de factorul istoric, milionarul X-ulescu din centru este prost din lipsă de inteligenţă. O să va aud – “Cum a ajuns milionar dacă nu e inteligent?” – sau – “Dacă nu a învăţat la şcoală, nu înseamnă că nu e inteligent !”. Nimic mai greşit decât această afirmaţie. Este afirmaţia tipică a profesorilor la fel de idioţi ca elevul care nu învaţă.
Să presupunem că elevul este inteligent – dacă e inteligent, de ce nu învaţă? O persoană inteligentă încearcă, prin natura sa, să-şi extindă orizonturile (culturale, sociale, personale) învăţând, şi în acelaşi timp suferă de o sete cronică de informaţii. Aceste argumente contrazic afirmaţia mai sus amintită, dar să le ignorăm, şi să presupunem în continuare că elevul este inteligent… Neînvăţând, nu-şi antrenează inteligenta-i minte, iar aceasta intră (ca de altfel orice lucru pus la păstrare) încet, dar sigur într-un proces de descompunere, care va duce inevitabil la prostie şi în cazul lui Moş Gheorghiţă şi al milionarului X-ulescu. Răspunsul întrebării “Cum a ajuns milionar dacă nu e inteligent?” este foarte simplu – ori a moştenit banii, ori a avut noroc, ori n-a avut şira spinării. Rareori milionarii au ajuns unde au ajuns datorită inteligenţei proprii, constituind excepţia ce întăreşte regula.
3. Factorul economic
Jucând un rol decisiv în modificarea prostiei, factorul economic are o influenţă benefică asupra Luduşului. Ca o regulă generală, prostia creşte odată cu bunăstarea. Nu este însă întotdeauna cazul, având în vedere că sunt şi oameni bogaţi cu o cultură vastă şi o inteligenţă pe măsură. Cei foarte bogaţi însă, dau dovadă de o prostie monumentală, exemple existând la tot pasul – aprindeţi televizorul dacă nu ne credeţi.
Dacă în anumite oraşe mai mari (cu precădere cele industriale) prostia atinge cote alarmante datorită acestui factor, în Luduş nu este cazul – nivelul de trai scăzut duce la antrenarea minţii oamenilor. Astfel întâlnim la noi, de exemplu, unele dintre cele mai ingenioase moduri şi tactici de a fura – indiferent dacă este vorba de găini, capre, lemne, electricitate sau furt intelectual (cauzat tot de dorinţa de creştere a bunăstării).
4. Factorul geografic
Există în Luduş două arii geografice cu un coeficient de prostie care fac aparatele de măsurare a prostiei să se supraîncălzească – zona ultra-centrală (cartierele de blocuri şi partea administrativă) şi zona aşa-zis rurală (străzile din centrul vechi şi cele apărute după extinderea suprafeţei târgului nostru). Zona ultra-centrală mai este presărată şi cu nesimţire din belşug, că, ştiţi cum e, prostul nu-i prost destul, dacă nu-i şi fudul.
Acest lucru nu înseamnă neapărat că fiecare locuitor al zonelor respective este prost – spuneam doar că rata prostiei este mai ridicată în prima din aceste două zone decât în restul oraşului.
Naţionalismul local este şi el un semn îngrijorător de prostie, indiferent de comunitate. În ziua de azi se are în vedere globalizarea, dar anumite persoane o ţin pe-a lor cu naţionalismul local ca surda pe mormânt, probabil din lipsa de informare şi/sau din lipsa de interes de a se informa (ex. afirmaţii de genul “Şi tata era luduşean, ghejean sau din Roşiori” etc şi nu vedea cu ochi buni “viniturile”).
5. Exemple concrete – preferăm să nu dăm aceste exemple, deoarece suntem o comunitate mică şi ne cunoaştem aproape personal toţii locuitorii oraşului. Şi mai ales NU nominalizăm persoane publice din Luduş de o prostie ieşită din comun (deşi un top 10 ar fi de vis, poate îl faceţi voi…) pentru a evita neplăcerile. Este foarte simplu – cine se simte prost este prost. Iar cine nu se simte prost, probabil că este prost şi el, dar nu realizează.
6. Concluzii
Analizând Luduşul din punctul de vedere al prostiei am ajuns la următoarele concluzii:
a.) Prostia este prostie indiferent de cauză (regim de guvernare locală, istorie, finanţe, încărcătură genetică, etc.)
b.) Incultura, greşelile gramaticale şi lexicale sunt şi ele forme ale prostiei, la fel ca multe altele, prea multe pentru a le enumera.
c.) Într-un oraş poate intra foarte multă prostie, incredibil de multă prostie. Luduşul este dovadă clară – este atâta prostie la noi în oraş, de-ai zice că stă să explodeze din cauza supraîncărcării. Şi de aia în fiecare zi mai vedem câte un exemplu de prostie care ne uluieşte. Suntem curioşi câtă prostie se mai poate strânge, până când fundaţia Luduşului să cedeze… Nu ştim, dar se clatină rău de tot, mai ales din 1989 încoace…
7. Concluzie finală – acest articol NU ESTE O GENERALIZARE, dar este un PAMFLET şi trebuie tratat ca atare. Chiar şi autorii acestor rânduri sunt proşti fiindcă le-au scris…
Pentru conformitate,
Doi cetăţeni luduşeni turmentaţi de prostie,
D.L. şi M.C.
