MIERCURI, 5 septembrie, la LUDUȘ, va avea loc o lansare de carte la Casa de Cultură ”Pompeiu Hărășteanu” din Luduș. Autor prof. RODICA OLTEANU – artist plastic (București – Luduș), va lansa “JURNAL DE CĂLĂTORIE IBERIC – VIAȚĂ DE EMIGRANT”. Vor prezenta personalități din Târgu-Mureș și din Luduș: domnul profesor dr. MARICA VALENTIN – senior editor, doamna prof. senior RODICA PUIA – poetă, doamna prof. ANA PANDREA, amfitrionul evenimentului la Luduș, domnul prof. DIMITRIE POPTĂMAȘ, domnul profesor CRISTIAN MOLDOVAN, primarul orașului Luduș și alți invitați.
VĂ AȘTEPTĂM CU DRAG!
PREFAȚĂ
Motto: “Trebuia să trăiesc această experiență unică a unei evoluțîi spirituale”
(Autoarea)
Cartea profesoarei, Rodica Olteanu,artist plastic se înscrie în categoria genului literar de “jurnal intim’, specie literară aparte a genului memorialistic. Jurnalul a fost deschis, la un moment dat al sejurului său în spațiul hispanic,din dorința de a avea un loc în care să se confeseze, să se autoanalizeze, să-și pună întrebări și să caute răspunsuri.
Spun acestea, doarece ea singură mărturisește:”Oare ce mă atrage,ce mă împinge,ce mă cheamă către acest necunoscut al viețîi,acest experiment printre străini?”
Cartea este un jurnal cu caracter autobiografic, de factură specială, care ne introduce într-o lume nouă, o lume necunoscută în care autoarea se refugiază în căutarea sinelui.Pe parcursul perioadei de trei ani în care și-a asumat statutul de emigrant, a cunoscut o mulțime de oameni, locuri ,obiceiuri,experiențe,dar și obiective culturale, care au îmbogățit-o sufletește. Din ceea ce a acumulat în această perioadă, a decis să împartă cu noi și să ne facă părtași, în calitate de cititoti, la toate frământările și trăirile sufleteșți prin care a fost nevoită să treacă. Citind cartea, vom descoperi sufletul unui artist talentat, munca obositoare și zbaterile prin care a trecut în vederea recunoașterii valorii personale în acest spațiu iberic. Rezultatul acestei activități îl vom regăsi în organizarea a patru expoziții personale ,3 în Logrono și una în Santo Domingo, care s-au bucurat de o mare apreciere din partea vizitatorilor,dar și din partea mass-media care a relatat pe larg despre ele.
Șase sunt coordonatele, pe care le abordează în însemnările sale asupra cărora se oprește mereu:
Prima o reprezintă relația cu Divinitatea ,credința că fără voința și ajutorul acesteia nimic nu este realizabil și nimic nu rămâne fără plată și răsplată.Remarcă rolul deosebit al Bisericii românești și a parintelui Vasile ,care îi atrage ca un magnet pe cei din diaspora românească (aproximativ 11ooo de români trăiesc în această zonă a Spaniei).Toate cele ce i se întâmplă reprezintă în viziunea ei, un dar și o încercare de la Dumnezeu, Creatorul Universului.
A doua o reprezintă spațiul cultural al zonei, spațiu pe care îl străbate, aproape la fiecare sfârșit de săptămână ,alături de un om care va avea un rol din ce în ce mai mare în existența sa. Castelele, peste 25 ,vizitate în regiunea La Rioja, muzeele, ruinele unor edificii romane, catedralele și bisericile (Mănăstirea Santa Maria La Real, Mănăstirea Canas, Mănăstirea “St. Millan”,Iglesia Santiago, Castillo de Devalillo, castelele Cuzzcurrita și Sajazarra, îi dau prilejul să facă ample aprecieri legate de arhitectura acestora, de valoarea lor culturală și istorică, să prezinte diverse legende legate de acestea. Descoperim în acest mod, un om avid de cunoașterea unui anumit spațiu al trecutului și o anumită dimensiune a acestuia.
O a treia coordonată o reprezintă relațiile interumane, relațîi care depășesc granițele țărilor, care se crează și se întăresc, care se consolidează,dar se și destramă. Exprimă gânduri de recunoștință față de multe persoane cu care a venit în contact între care: prof.universitar Josefina de la care a luat primele lecțîi de “idioma”, măicuța Maria-Luiza, primarul Santos,prietena Gina, Raquel și Jesus, președintele Asociației”Economia Solidaria Riojana, Fer ”prototipul visătorului incorigibil”, madre Dolores (moartea acesteia o face să-și pună întrebarea:”Oare sunt pregătită la o nouă încercare a viețîi?”
Este debordant entuziasmul care o cuprinde cu prilejul primei vizite la Madrid,ocazie cu viziteaza toate muzeele din capitala Spaniei.
Cea de-a patra coordonată asupra căreia vreau să mă opresc se referă la sărbătorile cu care ia contact în Spania. Mă refer la Navidad (Crăciunul), Sărbătorile Sfintelor Pașți-Semana Santa, Anul Nou, Fiesta San Mateo,o sărbătoare specifică desfășurată sub deviza:”Disfruta y alegria”(Distracție și bucurie),etc. De fiecare dată ,în asemenea momente, gândurile îi zboară spre țară, spre semnificația acestora și la modul în care se desfășoară ele la noi în România.
A cincea coordonată la care se referă este gastronomia spaniolă. În peregrinările,dar și în vizitele pe care le face la diverse familii de români sau spanioli, autoarea ia contact cu specificul bucătăriei spaniole. Mâncarea este savurată cu atâta plăcere, încât parcă te face să gusti din acele mâncăruri și vinuri albe sau roșîi ,din regiune.
A șasea componentă asupra căreia mă voi opri este dragostea, acea dragoste care se furișează în inimă pe nesimțite pentru ca, apoi, să ne cuprindă în vraja ei. Rodica Olteanu o primește ca pe ceva normal, benefic și venit la timp pentru a-i schimbă deciziile și a-i influența creativitatea.De altfel, singură mărturisește că iubirea era motivația prelungirii șederii ei în Spania,”precum și cauza schimbării mele interioare.” Ea îi aduce și zile pline de frământări, de întrebări, de incertitudini și încercări de a-și confirma că venirea în Spania și relația cu Fer,omul fără de care nu ar fi putut călători atât de mult, nu a fost o greșeală.Dragostea care o cuprinde atinge dimensiuni care o fac să conchidă plastic că:”Dirijorul nu mai avea putere asupra orchestrei.”De aici, numeroase observații legate de relația suflet, trup, minte,de rolul dragostei ca miracol al redeșteptării sufletului.Cred că ,în ce-l privește pe Fer, nu greșesc dacă afirm, că există oameni care te învață drumul înapoi spre tine, ca mai târziu să te lase de unul singur și să-ți admire de departe înălțarea, așa, după cum există și oameni ,care îți taie respirația printr-o simplă deschidere a brațelor spre tine, oameni care te simt sufletește, care te ridică și te îmbogățesc.Cartea este scrisă într-un stil propriu, în care se trece totul prin sufletul sensibil, de artist dornic să afle și să cunoască cât mai mult, dar și să împărtășească celorlalți din ce a acumulat.
Jurnalul se termină abrupt,odată cu întoarcerea în țară în luna mai 2008 Autoarea lasă cititorului posibilitatea de a-și imagina evoluția evenimentelor viitoare, evenimente pe care intenționeaza să le prezinte într-o viitoare carte,care va surprinde ultima perioadă petrecută în spațiul iberic (sept. 2008-mai 2009).
Prof. Ana Pandrea
