Multe biserici de lemn a adăpostit, de-a lungul veacurilor, întinsa Câmpie a Transilvaniei; scunde, modeste, întruchipate prin modelarea celui mai la îndemână material – lemnul, acestea au adunat laolaltă gânduri și suflete, alinând dureri și alungând îndoielile credincioșilor de pe aceste meleaguri.
Un astfel de așezământ este și Biserica cu hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitatea Mădărășeni, parohia Iclănzel, protopopiatul Luduș, ce datează încă din anul 1733, fiind monument istoric și care, duminică, 4 octombrie a.c. a fost resfințită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei.
”Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne!” (Ps. 83,1)
Duminică, 4 octombrie, când facem pomenirea Sf. Sfințit Mc. Ierotei, Episcopul Atenei şi a Sfintei Muceniţe Domnina, Biserica Ortodoxă se află în cea de-a 19 duminică după Rusalii. Pericopa evanghelică ce s-a citit la Sfânta Liturghie este din Evanghelia după Luca, capitolul 6, versetele de la 31-36 şi prezintă Predica de pe munte a Mântuitorului despre iubirea vrăjmașilor.
În această Duminică din perioada Octoihului Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei a fost prezent în mijlocul credincioșilor din filia Mădărășeni, parohia Iclănzel, din protopopiatul Luduș, unde a oficiat slujba de resfințire a Bisericii cu hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, păstorită de părintele paroh Ioan Sand.
După ce străvechiul lăcaș de cult a fost resfințit, Arhipăstorul nostru a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoți și diaconi în prezența a numeroși credincioși. În cuvântul de învățătură pe care l-a rostit Inaltpreasfinția Sa Irineu a ținut să aducă în atenția credincioșilor însemnătatea îndemnurilor Mântuitorului de a face binele și de a iubi nu numai pe aproapele nostru cât mai ales și pe cel ce ne este potrivnic.
Actualizând mesajul Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfinția Sa a spus că, din păcate, credincioșii din zilele noastre, neavând legături puternice cu Dumnezeu, se poticnesc în a face bine celor din jurul nostru, îndoindu-se de faptul că, aparent, nu au ce le oferi. ”Noi putem oferi fiecare din ceea ce avem: dacă putem ajuta material să o facem, iar dacă nu avem posibilități materiale, atunci ne putem ruga pentru cei mai năpăstuiți decât noi. Trebuie să nu uităm că nu noi suntem proprietarii bunurilor ce ni s-au dat, ci administratorii acestora.
Administrându-le după exemplul Mântuitorului ne vom câștiga comoară în Împărăția Sa, căci orice a făcut Hristos, El a făcut bine. Atitudinea Sa era plină de bunătate şi de milostivire. Mila Îi conducea paşii. Duşmanilor Săi le-a arătat amabilitate şi înţelegere. Celor necăjiţi şi nevoiaşi le dădea mângâiere şi ajutor. De aceea, suntem chemaţi să fim semne ale iubirii lui Hristos, Care „n-a venit să I se slujească, ci să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”„ a concluzionat Ierarhul nostru.
La finalul Sfintei Liturghii arhierești, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu a răsplătit eforturile celor care au contribuit la spijinirea lucrărilor ce s-au efectuat la sfinta biserică, acordând mai multe Diplome de Onoare. În plus, apreciind râvna şi osteneala pe care le-a pus în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii strămoşeşti, îndeplinind tot „ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Rom. 12, 2), Ierarhul nostru a acordat părintelui paroh Ioan Sand distincția de iconom.
Eternitatea clipei închisă în lemnul istoriei
Biserica de lemn cu hramul ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Mădărășeni a fost strămutată din satul Iclănzel în anul 1980, făcând parte din categoria monumentelor istorice. Prima menționare a bisericii se face în anul 1733, iar în anul 1888 este renovată și extinsă: la capătul de apus i se adaugă un pridvor deschis pe trei laturi, apoi un spațiu ce face legătura cu pronaosul și două încăperi laterale.
Astfel, după aceste modificări biserica cuprinde distinct cele trei spații liturgice: pronaos, naos și absida altarului, făcând parte din categoria edificiilor cu plan dreptunghiular, cu absidă decrosată, poligonală, cu cinci laturi. Iconostasul este împodobit cu icoane străvechi ce ne privesc tainic și tăcut, înnegrite de trecerea timpului, dar care ne descoperă acel ”întuneric dumnezeiesc” al ”zilei celei neînserate”.
A consemnat
Dorin Grama
