Am decis să vă scriu, acum, în preajma alegerilor parlamentare pentru că, tot mai des, aud vorbele: “eu nu mai merg la vot”. Da, aveţi dreptate să fiţi dezamăgiţi şi supăraţi pe parlamentarii noştri din foarte multe motive, dar nu este bine să-i ”pedepsiţi” prin a nu merge la vot!
De ce? În primul rând pentru că renunţaţi la un drept fundamental din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de la a cărei adoptare se împlinesc, azi, 10 decembrie, 68 de ani. Iată ce se prevede la articolul 21 al acestui document:
1.Orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentaţi liber aleşi.
2………..
3.Voinţa poporului este baza puterii de stat, această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal şi prin vot secret sau după o procedura echivalentă care să asigure libertatea votului.
România, a ratificat acest document şi a înscris acest drept în Legea fundamentală a ţării, Constituţia.
Aşadar, la 11 decembrie 2016 suntem chemaţi să alegem senatorii şi deputaţii care vor forma PARLAMENTUL, organul legialativ al ţării pentru următorii 4 ani, perioada care se numește legislatura. În România, Parlamentul este compus din două camera – Camera Deputaţilor şi Senatul.
În al doilea rând, renunţând la vot, renunţaţi la puterea pe care o aveţi. Da, o dată la 4 ani sunteţi puternici, atât de puternici, încât puteţi schimba lucruri care par de neschimbat. Cum? Prin participarea masivă la vot. Astfel, cei ce vor fi aleşi vor avea o mai mare legitimitate.
Desigur, fiecare partid care susţine un candidat şi fiecare candidat independent înscris în cursa electorală în vederea ocupării fotoliului de senator şi deputat îşi doreşte să câştige alegerile. Acest lucru este normal. Pentru a ajunge în fotoliul râvnit, fiecare candidat (unii ajutaţi de partide), ne „curtează”, încercând să ne demonstreze că este cel mai bun. Nu vă lăsaţi mituiţi, nu acceptaţi compromisuri, puneţi mai presus de orice interesul generaţiilor viitoare şi al ţării!
Votanţi, gândiţi care vă sunt interesele şi aşteptările şi acordaţi încrederea acelui om care credeţi că poate aduce plusvaloare în localităţile din circumscripţia electorală prin exemplul personal de modestie, corectitudine, onestitate, încredere şi receptivitate la problemele oamenilor, a comunităţilor şi a ţării.
Vă rog, în 11 decembrie 2016, mergeţi în număr cât mai mare la vot! Puneţi ştampila în mijlocul chenarului, pe acea persoană căreia vreţi să-i acordaţi încrederea (în cazul independenților) sau în chenarul cu partidul preferat. Faceţi ca prin prezenţa mare în secţiile de votare (mi-aş dori ca tineretul să fie în primul rând prezent), să avem un rezultat clar, corect şi de necontestat. Nu uitaţi! Participarea la vot este un drept câştigat cu preţul sângelui în decembrie 1989. Morţii noştri de atunci strigă prin mine: ajung 26 de ani de suferinţe şi umilinţe! Aceştia nu îţi cer să mori cum au făcut-o ei, îţi cer să fii un bun cetăţean, să participi la vot, să te bucuri de acest drept şi să înţelegi că prezenţa ta reprezintă şi o obligaţie morală. Dumnezeu să ne ajute să alegem oameni credibili, dedicaţi intereselor poporului român, oameni care să se manifeste în numele nostru cu demnitate, să aibă încrederea noastră şi să fie capabili să înfăptuiască dezideratele secolului în care trăim! Dumnezeu să ocrotească România! Dumnezeu să ne ocrotească pe toţi românii, oriunde ne-am afla!
NOTĂ: Că să vă destind puţin adaug scrisorii mele o mică povestioară (nu-i cunosc autorul) care mi-a plăcut şi care vine în sprijinul celor scrise de mine. Se intitulează:
Ţestoasa de pe stâlp
Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză. Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tânărului:
– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broască ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
– Eu nu înţeleg aceasta analogie… Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând în echilibru pe capătul de sus al unui stâlp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
– În primul rând: Nu înţelegi cum a AJUNS acolo.
– În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
– In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
– In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
– In al cincilea rând : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.
Prof. Ana Pandrea, Luduş
