După o viață petrecută la catedră, descifrând alături de elevii săi operele literare din bibliografia ultimei jumătăți de secol, absolventa Filologiei din Cluj-Napoca și-a depășit sfiala și a debutat într-un volum delicat precum florile gingașe dintr-o glastră. Debutul în volum nu înseamnă că Maria Gheborean este o începătoare . Nu, nici vorbă. Dovada talentului său narativ a fost concretizat prin „Poveștile din alte ierni” din revista „Formula AS” și din nenumărate colaborări la diferite publicații în decursul vremii.
Scrisori, scrisori……
„Autoarea alege stilul epistolar, cu o structură specifică și un conținut diversificat, motivat de varietatea tipurilor umane și a problemelor de viață tratate. Tipologia stilului epistolar pentru care a optat Maria Gheborean este un model de scrisoare amicală” scrie Cornelia Toșa în „Însemnări la apariția unei cărți de suflet” cum o numește domnia sa.
Volumul este alcătuit din 30 de „scrisori”, 30 de fapte de viață pe care autoarea, un fin psiholog, le analizează cu acribia cu care un profesor, un diriginte nu poate greși, nu poate influența negativ desfășurarea unor evenimente. „Maria Gheborean manifestă harul povestirii, cunoaște nuanțe ale psihologiei personajelor, dovadă fiind și întrebările formulate și răspunsurile niciodată echivoce, care o trimit și ne trimit la alte povestiri”, scrie Cornelia Toșa.
Stilul epistolar în care este scris volumul pare primat la prima vedere, poate că nu suntem familiarizați cu acest stil uzitat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. În zilele noastre este evident că primează comunicările seci, laconice, de multe ori agramate de pe rețelele de socializare, dar iată că doamna Maria Gheborean ne delectează și cu un parfum din alte vremi și vremuri: „În vișinul din apropierea terasei, florile se împlinesc și se răsfață la soarele generos. Zumzetul albinelor se aude dulce de aici……Spre mine adie sute de petale roz (…..)”. Scriu aceste rânduri când afară norii bubuie cu torente de apă. Și, totuși, mi se pare că sunt petale roz și zumzuie albinele. „Scrisorile” doamnei Maria Gheborean se îndreaptă spre noi și spre elevii săi mărturisind că „Acum, când timpul are răbdare cu mine, dacă s-ar putea, aș înșira toate sclipirile de fericire pe care le-am sădit în sufletele elevilor mei și ale părinților lor și aș avea un colier mai valoros decât toate bogățiile din lume”.
A consemnat
Ioan A. Borgovan
Sursa: PUNCTUL – www.punctul.ro
