UN BUCHET DE FLORI PENTRU CEL MAI VÂRSTNIC LOCUITOR AL LUDUȘULUI!

Ziua de joi, 26 mai 2016, a fost pentru cei mai mulți ludușeni o zi obișnuită, la fel ca oricare zi dintre cele în care duc grija zilei de mâine și a pâinii cea de ființă. Pentru câțiva a fost ziua în care și-au amintit că, în urmă cu ceva ani, Dumnezeu i-a chemat să se nască în lumea pământenilor. Poate că au fost felicitați și chiar sărbătoriți de ziua lor de naștere, de cei din familie, de rudenii, de prieteni. Printre ludușenii care nu au uitat și nici nu au fost uitați că data de 26 mai este o zi de sărbătoare pentru ei, s-a aflat și doamna Kodori Iuliana.

De mulți, de prea mulți ani, este văduvă. De mulți ani își duce singură traiul de zi cu zi, în casa în care, nu cu mult timp în urmă, viața înflorea de bucuriile și împlinirile părinților și ale copiilor. Casa lor s-a golit, după rânduiala dată de Dumnezeu. Copiii au crescut, au făcut școală, și-au câștigat un loc de muncă, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit, fiecare și-a întemeiat familie și gospodărie proprie. Copiii revin în casa părintească, pe rând, să-și ajute mama la curățenie, la lucru în grădinița cu flori, în grădina de legume și pomi fructiferi. Revin cu toții cu câteva zile înainte de data de 26 mai și chiar în acea zi, să facă pregătirile de cuviință pentru aniversarea zilei de naștere a mamei lor. Atunci și casa și sufletul mamei înfloresc de bucuriile prezentului și de speranțele viitorului. Aceste bucurii o țin în viață.

Adăugând bucurii lângă bucurii, doamna Kodori Iuliana a ajuns să sărbătorească joi, 26 mai 2016, împlinirea celor 99 de ani din viața pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu. Este pentru al treilea an când, de ziua ei de naștere, este onorată de vizita domnului primar Ioan Cristian Moldovan și a șefului său de cabinet domnul Liviu Botezan. Îi așteaptă în cămăruța care îi este și dormitor, și bucătărie, și sufragerie, și loc de rugăciune. De fiecare dată când ajunge acolo, domnul primar pășește cu sfială. Tot cu sfială ciocănește în tocul ușii, deja deschisă: „Sărut mâna, doamna Kodori! Îmi dați voie să intru?” De fiecare dată este primit cu dragoste. Se îmbrățișează, se sărută, așa cum o mamă își primește propriul fiu. Fiul adoptiv, adică domnul primar Cristian Moldovan, îi dăruiește un bogat buchet de flori, o felicitare, sentimentele sale de respect și prețuire, sincerele sale urări de sănătate și urarea să ajungă să sărbătorească în pace împlinirea vârstei de o sută de ani.

Mama adoptivă, adică doamna Kodori, îl răsplătește cu sfaturi înțelepte: „Să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră! Să fiți un om bun, un primar drept și harnic!” După o oră, o oră și ceva de discuții, fiecare aniversare se încheie cu o ședință foto pentru albumul cu amintiri. În acest an, la sugestia subsemnatului, pentru fotografia de grup a fost ales un spațiu plin de semnificații: în livadă, lângă fântâna casei. S-au grupat doamna Kodori Iuliana, fiica Iuliana Farkas, ginerele Farkas Arpad, fiul mai mare Jozsef Kodori, nepoata Hermina Tolokan, nepotul Kodori Csaba, strănepotul Farkas Mark. Dialog la despărțire. Doamna Kodori:„La revedere, domnule primar. Și numai bine!. Vă mulțumesc din suflet că nu m-ați uitat!” Domnul primar Cristian Moldovan:„Eu vă mulțumesc. Este de datoria noastră să nu vă uităm.”