HUDSON – UN FLUVIU EMBLEMATIC AL NEW YORKULUI
În pergrinările mele prin New York și prin împrejurimi am trecut adeseori și pe malul stâng și pe cel drept al Hudson River-ului și m-a impresionat de fiecare dată prin măreția sa, prin calmul suveran al curgerii volumului uriaș de ape pe care le poartă spre Golful New York și mai departe spre Oceanul Atlantic. Hudson a fost și primul fluviu pe care l-au văzut imigranții români și europeni care, trecând pe lângă Liberty Island cu celebra Statuie a Libertății, debarcau în Ellis Island din fața Manhanttanului. Am vizitat Insula Ellis după ce „mi-am luat porția de libertate” pe Liberty Island și am privit și eu spre zgârâie norii din sudul Manhattanului. Am încercat să mă transpun în rolul unui imigrant de la începutul secolului XX, dar mi-am dat seama că este un exercițiu de imaginație inutil și devalorizat de anii aceștia de început de secol XXI.
O scurtă prezentare
Impresionantul fluviu Hudson are o lungime modestă, doar 507 km, dar este o importantă cale navigabilă. Raportat la râurile din România, Mureșul îl întrece cu vreo 250 km ceea ce pare de necrezut. Cu un veac în urmă, transportul fluvial era de mare importanță în lipsa unor căi rutiere și feroviare de transport. Într-una din călătorii, În Parcul Statal Bear Montain am văzut noile dotări care au „ucis” în mare parte transportul naval pe Hudson. Două șosele moderne cu câte patru benzi de circulație, plus două căi ferate însoțesc cele două maluri ale fluviului. Într-o drumeție în Parc am trecut pe sub șosea printr-un tunel și am ajuns în apropierea căii ferate. După câteva minute am auzit apropierea unui tren și în scurt timp a apărut după o curbă. Tractată de două locomotive Diesel, garnitura formată din vagoane de marfă a defilat prin fața noastră timp de circa 8-10 minute. În același timp, pe malul celălalt trecea un tren de persoane. Izvoarele fluviului se găsesc în Munții Adirondacks și datorită debitului mare de apă, Hudson are o legătură prin canale și alte râuri cu marile lacuri din nord Erie, Ontario, Superior, Michigan și Huron de la granița cu Canada. Un sistem de ecluze face legătura fluviului cu un alt lac important Oneida. Canalele și amenjările hidrotehnice permit o legătură navigabilă cu râurile Delaware, St. Lawrence și Connecticut. Ajungând în zona Manhattan, fluviul desparte orașul New York de New Jersey.
Exploratorul Henry Hudson
Cel care a dat numele său fluviului de care este vorba s-a născut în Anglia în anul 1565 cu 80 de ani mai târziu decât Giovani da Verrazzano, primul explorator al fluviului. De fapt, Henry Hudson avea misiunea de a descoperi o cale navigabilă spre Oceanul Pacific prin nordul continentului american. Timp de doi ani a navigat de-a lungul coastei estice a continentului în amonte de fluviul care îi poartă numele acum, dar nu a găsit ce căuta. În cei 46 de ani de viață a fost și în slujba englezilor și în serviciul olandezilor. A trăit ca un aventurier și a murit la fel. În anul 1611 marinarii din subordine s-au revoltat și l-au abandonat într-o barcă în agitatul golf care mai târziu îi va purta numele. După mai multe identități, fluviul Hudson este acum american, dar indiferent de aceasta, ținutul pe care îl străbate este plin de farmec de la ieșirea din New York spre Yonkers și mai departe.
Amerizare salvatoare
Sunt convins că nu mulți români au aflat amănunte despre viața aventurosului Henry Hudson, cel mult își amintesc de acest nume de la orele de geografie din școală. Asta până în iarna anului 2009. Atunci o știre de presă a străbătut întregul mapamond uluind prin ineditul situației și prin rezolvarea fericită a cazului. Era o zi obișnuită de ianuarie, fără zăpadă și cu o temperatură de primăvară, așa cum este și acum în 2017, era o decolare banală de pe aeroportul La Guardia din Long Island și nimeni nu bănuia că avionul de tip Airbus 320 va avea un parcurs atât de scurt. Nenorocirea s-a produs atunci când avionul a lovit un cârd de gâște în zbor. Aproape concomitent s-au oprit ambele motoare și exista pericolul iminent de prăbușire. Zona în care s-a produs impactul dintre gâște și avion este una foarte dens populată. Imaginați-vă zgârie norii din Manhattan de o parte și clădirile impunătoare din New Jersey de cealaltă. Să ne imaginăm și dilema căpitanului avionului care trebuia să găsească rapid o ieșire din situația dezastruoasă în care erau toți: avion, pasageri, echipaj. Acesta, Chesley Sullenberger născut în 1951, la data accidentului avea o experiență bogată ca pilot. După încercarea nereușită de pornire a motoarelor, Sullenberger a luat singura decizie care permitea salveara oamenilor. A amerizat cu avionul de 70 de tone pe apele fluviului Hudson în apropiere de Manhattan. Era și în această amerizare o doză mare de risc, dar experiența echipajului și norocul celor 155 de persoane de la bord a făcut ca dezastrul să nu aibă loc. Țărmurile Hudsonului, atât în partea New Yorkului, cât și de partea orașului New Jersey sunt înțesate dedocuri, e adevărat cămulte dintre ele sunt abandonate, dar în scurt timp au venit ambarcațiuni ale poliției fluviale și ale particularilor care i-au salvat pe călători și piloți. Ancheta inițiată de autorități a constatat că nu se poate imputa nimic echipajului care a primit binemeritate elogii, iar Sullenberger a devenit erou național decorat la Casa Albă și milionar în dolari pentru cartea pe care a scris-o și pentru conferințele pe care le susține.
Manhattan
Cartierul care a fost martorul acestui accident are aproape două milioane de locuitori și este situat pe insula care îi poartă numele și pe insulele Roosevelt, Randals și Wards de pe East River. Limitele naturale ale cartierului Manhattan sunt fixate de fluviul Hudson, râurile Harlem și East River și Golful New York. Este greu de imaginat acum, dar în 1626 insula a fost cumpărată de olandezul Peter Minuit de la indienii manhattan cu obiecte de 60 de guldeni. Olandezii au înființat orașul în 1653 cu numele de New Amsterdam. După 38 de ani orașul a fost ocupat de englezi și redenumit New York. Abia în anul 1898, Manhattanul a fost declarat cartier al orașului New York, cel mai spectaculos, mai vestit și mai căutat de turiști, de oameni de afaceri și de cultură. Atracțiile Manhattanului sunt multe și ar merita tratate într-un articol separat.
PODUL LUI VERRAZZANO.
Deși în New York multiculturalitatea nu este un termen care trebuie argumentat cu multe explicații, numele unui pod are o anumită muzicalitate și te atrage dacă ești de origine latină. Podul în cauză este Verrazzano și este relativ tânăr. A fost inaugurat în anul 1964, are o lungime de 2230 m cu deschiderea principală de 1298 m. Unește cartierele Richmond de pe Staten Island și Brooklyn de pe Long Island. Construcția este una dintre minunile inginerești din secolul XX și se remarcă prin calea de rulare susținută cu ajutorul unor cabluri groase din oțel, acestea fiind ancorate de două turnuri înalte de câte 210 m fiecare. Realizarea podului Verrazzano din anul 1964 constituie și în prezent un record la categoria podurilor suspendate din SUA. Podul care poartă și numele adițional Narrows este suportul autostrăzii 278 care pornește din nordul Long Island, traversează canalul Narrows în apropierea vechiului Fort Hamilton din cartierul Brooklyn și trece pe lângă Fortul Wadsworth din Staten Island și ajunge în sudul orașului Newark. De la înălțimea podului, din goana mașinii am avut o priveliște impresionantă a insulelor Liberty și Ellis și sudul Manhattan-ului care se află la o distanță de 6-7 km. Dar, cine a fost „nașul” acestui pod?
VERRAZZANO, GIOVANI (da).
Podul care unește două cartiere ale New York-ului aflate pe două insule din Golful New York a primit numele de la un explorator și navigator francez de origine italiană. Acesta s-a născut în anul 1485 în Italia, de unde a plecat la Diepe în Franța pentru a deveni navigator. La vârsta de 39 de ani a primit comanda unei mici flote și ordinul de a găsi o cale spre India navigând spre Vestul Oceanului Atlantic. Deși nu a găsit acest drum, Verrazzano a navigat de-a lungul coastei de Est a Americii și a descoperit Golful New York, apoi a cercetat țărmul spre Nord spre Terra Nova după care, fără provizii, s-a înapoiat în Franța. Mai târziu, în anul 1527, Verrazzano a călătorit până în Brazilia, apoi a ajuns și în Caraibe unde a fost ucis și mâncat de băștinași. Acum, nu știu dacă piratul și exploratorul, într-un cuvânt aventurierul florentino-francez a acostat vreodată la cheurile din viitorul New York, dar amintirea lui va dăinui peste ani până când podul care îi poartă numele își va exercita menirea, aceea de a uni destinele comune ale celor două comunități despărțite de ape. Și, chiar dacă progresele uimitoare ale științei și tehnicii vor face inutile podurile, simbolul acesta al unirii spirituale și materiale dintre oameni va rămâne perpetuum, la fel ca și numele acestui personaj fabulos.
A consemnat
Ioan A. Borgovan
Foto: Alina Borgovan
Marius Serescu
