Maria Giurgea: 10 ani au trecut de când ne-am cunoscut și 7 ani de la ultimul interviu pe care mi l-ai acordat în calitate de redactor colaborator Radio Transilvania. Acel interviu a avut la bază documentarea unei ședințe foto tip portret, realizată în studio. Revenind la perioada în care ne-am cunoscut, îmi amintesc și acum prima noastră ședintă foto împreună, era iarnă, foarte frig, iar tu mi-ai spus să mă îmbrac bine pentru că mergem afară la zăpadă. Mi-ai promis atunci că voi avea cele mai frumoase portrete și că nimic nu se compară cu fotografia în natură. Și mare dreptate ai avut. Mă uit și astăzi cu mare drag la acel set de fotografii care anul acesta vor avea 10 ani.
Observ însă, comparativ cu tipul de fotografie cu care eram obișnuită din partea ta, o tendință de distanțare față de fotografia de tip portret. Ce ai putea să îmi spui despre acest proces și implicit despre idea aceastei expoziții?
Prima de altfel de acest gen, organizată vreodată la Luduș.
Marius Popa: Piața e inundată de fotografi și în general de fotografie. Pe vremea când ne-am cunoscut noi nu erau smartphone-uri. Consider că lumea de devenit foarte comodă, iar ceea ce îi împiedică pe oameni să apeleze la un fotograf, nu este prețul, ci este comoditatea. Popularitatea portretelor a scăzut, iar a selfie-urilor, bune, rele cum sunt, a crescut.
M.G.: Consideri că evoluția tehnologiei a influențat popularitatea fotografiei- portret, fotografiei de familie?
M.P.: Fotografia , spre deosebire de alte arte, nu mai este privită ca o artă. A devenit foarte automatizată și accesibilă, iar acest aspect se poate vedea în explozia de imagini de pe internet. Având telefoanele asupra noastră marea majoritatea a timpului, era de așteptat ca această decădere să se producă.
La fel și cu fotografia de familie, oamenii nu mai țin albume, nu mai tipăresc poze. Rolul fotografiei este arhivarea, iar valoarea unei fotografii nu constă în impactul pe care îl are la prima vedere, ci în impactul pe care îl are la ultima vedere. Fotografia imprimată, trece testul timpului.
Cu toate că la ora actuală se fac mai multe poze decât s-au făcut în ulltimii 50 de ani, din păcate oamenii au mai puține poze tipărite decât acum 50 de ani.
M.G.: Dacă arhivarea este rolul fotografiei, iar astăzi nu se mai arhivează, ai putea spune ca rolul fotografiei nu mai este îndeplinit?
M.P.: Din păcate da, și aici nu vorbim doar despre portrete. La noi muzeele și insituțiile publice nu arhivează fotografii, iar asta va duce la situația în care va fi foarte greu să mai poți determina aspecte din trecut, să urmărești evoluția. Orașele se schimbă, totul este în mișcare. În urmă cu ani se realizau fotografii ale orașelor, se realizau portrete bune, chiar foarte bune, lumină, executare corectă, erau făcute de oameni care știau meserie, chiar dacă nu aveau aparate performante. Erau fotografi profesioniști care știau ce fac.
M.G.: Să înțeleg că valoarea unei fotografii este dată de trecerea timpului?
M.P.: Da, cel mai mare test pe care trebuie să îl treacă o fotografie este testul timpului. Trebuie să placă și peste peste 10 ani și peste 20. Fotografia artistică se transformă în fotografie documentară, cel puțin asta se întâmplă cu fotografia de portret, de familie și de eveniment. În general, arta fotografică este documentară.
M.G.: Îmi poți explica în ceea ce privește compoziția, cum se realizează o fotografie?
M.P.: Fotografia spre deosebire de alte arte vizuale cum ar fi grafica, se diferențiază prin faptul că în grafică faci compoziția prin adăugare, pe când în fotografie realizezi compoziția prin eliminare, fiind singura artă vizuală în care faci compoziția prin eliminare.
M.G.: Artistul fotograf Marius Popa este și artist de grafică! Mă surprinzi în mod plăcut, ai menționat mai devreme diferența dintre fotografie și grafică din punct de vedere compozițional, însă aș vrea să îmi spui ce înseamnă fiecare pentru tine?
M.P.: E mult mai ușor să faci grafică decât fotografie. Pentru grafică nu ies din casă, însă pentru una dintre fotografiile expuse am stat și în ploaie cu riscul de a strica aparatul foto. Aș putea spune că grafica depinde doar de mine, ceea ce face ca grafica să fie mai ușoară raportat la șansele de reușită, pe când fotografia nu. În grafică folosesc mai multe repere, folosesc imagini cu fiecare cladire în parte și sunt ansamblate după bunul meu plac. Prin grafică creez imagini, prin fotografie le surprind.
M.G.: O adevărată plăcere să te ascult povestind despre fotografie, dar haide să discutăm și despre motivul întâlnirii noastre. Premieră la Luduș, expoziție de artă fotografică. Povestește-mi despre această expoziție, cum a apărut ideea?
M.P.: Ludușul este un oraș industrial și adevărul este că nu se investește prea mult în cultură, iar această expoziție este modul meu de a aduce arta fotografică în atenția ludușenilor.
Am mai avut expoziții în țară, printre orașe se numără Târgu-Mureș, Sibiu, Pitești, dar și expoziții internaționale. În Sibiu a fost o expoziție de grup, în Târgu-Mureș și Pitești am avut propria expoziție. Am avute poze expuse peste tot, Tel Avi, Madrid, Paris, iar acum am vrut să am poze expuse, acasă.
Din păcate însă, munca mea este mai apreciată de către oameni de peste hotare. Vând mai multe poze în America decât în Luduș.
M.G.: Profit de fiecare ocazie pentru a te întreba cum ai ajuns fotograf profesionist, nu pentru că nu aș ști, ci pentru că vreau ca oamenii să nu uite că atunci când faci ceva cu pasiune și determinare, apar și rezultatele.
M.P.: Am ajuns fotograf profesionist din întâmplare. Făceam poze din pasiune, le făceam pentru mine și le postam. Oamenii au început să îmi vadă munca și au apărut o mulțime de cereri. După un timp, am decis să renunț la job și să-mi transform pasiunea în activitate de bază.
Ca să întelegi mai bine, aparatele mele preferate sunt niște aparate vechi, pe film. Cu toate că am dat curs cererilor pentru fotografie de eveniment, portret sau de familie, am păstrat fotografia în suflet. Am o serie de aparate pe care le folosesc doar pentru mine.
M.G.: Care este atitudinea pe care ar trebui să o adopte un om cand privește o fotografie. Ce ar trebui să înțeleagă? Uneori privim imagini, dar nu înțelegem în profunzime ideea artistului. Cum crezi ca ar trebui să se creeze legătura între cel ce privește și arta expusă?
M.P.: Ansel Adams este părintele fotografiei alb negru. Pe cunoștințele lui în fotografie se bazează construcția aparatelor foto din ziua de astăzi. El spunea că în fiecare fotografie sunt cel puțin 2 persoane, cel care a realizat-o și cel care o vede. Practic asta se întâmplă la o expoziție, fotograful adaugă oameni în fotografie. E o imagine pe care eu am văzut-o și participă și cei care nu au fost lângă mine în momentul respectiv. Ajungi să vezi viziunea și imaginea pe care a avut-o fotograful la momentul acela. Prin expoziție, artistul te invită să faci parte din momentul lui.
O scurta prezentare a expoziției…
M.G.: Dacă ar fi să alegi fotografia ta preferată din această expoziție, care ar fi aceasta și de ce?
M.P.: Toate fotografiile îmi trezesc amintiri, fiecare e o poveste. Cred totuși că imaginea despre care îți povesteam, poza în ploaie, este probabil fotografia mea preferată.
- Abstract, e o pată de lumină într-un lac cu expunere lungă, a ieșit mai mult la întâmplare, la momentul acela am vrut să o șterg bine am făcut ca m-am răzgândit.
- O pădure de aici din zonă, e realizată în luna noiembrie, lună perfectă pentru a surprinde ceața.
- Aici am rămas împotmolit cu mașina, zona Tăureni.
- Un pahar de bere.
- Scara de la Vatican.
- Portugalia, oceanul. Numit și ”Capătul Europei”. Există un afiș acolo care spune că din punctul acela doar America o mai găsești.
- Maci, alb-negru. Pentru ca e plin internetul de maci roșii.
- Peleșul, una dintre fotografiile cele mai apreciate și vândute în afara țării.
- Dublin, Irlanda.
- Pietrele Doamnei, Rarău.
- Închisoarea Doftana,
- Portugalia și oceanul.
- Marbella, Spania .
- Portugalia, urme în nisip. Genul acesta de fotografie este greu de înțeles, toată lumea mă întreabă cui aparțin urmele. Pot aparține oricui. Simbolizează pașii care se șterg cu trecerea timpului.
- Măceș, în Munții Apuseni
- Conifer cu frunze căzătoare – Zada
- Costa del Sol, Spania
M.G: Care este diferența între poză și fotografie?
M.P.: Diferența dintre ele… E diferența dintre artă… și celelalte. Arta încearcă să transmită ceva, poza păstrează o amintire simplă. Arta are mai mult de comunicat.
M.G.: Din fotografiile expuse îmi dau seama că îți place să călătorești. Ai rute, obiective pe care ți le setezi înainte de o călătorie pentru a realiza o fotografie anume?
M.P.: Îmi place să călătoresc și să surprind momente simple. Am stat departe de rutele turistice, nu poți cunoaște foarte bine oamenii locului dacă alegi rutele turistice. Vreau să documentez experiențele mele, oamenii pe care îi cunosc, modul în care sunt primit în casele lor, iar asta nu se poate realiza pe rutele turistice.
Pot să afirm sincer că ospitalitatea grecilor, spaniolilor, italienilor, suedezilor, nu este cu nimic mai prejos decât cea a românilor.
M.G.: Cum reușești să surprinzi atât de frumos imagini pe lângă care noi, probabil trecem cu indiferență?
M.P.: Treci cu indiferență pe lângă lucrurile cu care te obișnuiești.
M.G.: Printre fotografiile expuse, ai ales și niște fotografii simple, un mac, un conifer, un apus, niste imagini pe care cu toții le-am văzut până la acest moment și cu toate astea iți trezesc emoție.
M.P.: Exact, nimic nou. Dar știi ce se întâmplă? Totul devine automat, e foarte greu să scoți lucrurile de valoare din rutină. La fel ca și urmele din nisip, nu e nimic spectaculos, aproape fiecare om a mers la un moment dat desculț prin nisip. Ochiul fotografului asta face, gasește în rutină lucruri deosebite.
M.G.: Mi se pare mie, sau ești foarte modest și asta se și vede în fotografia ta?
M.P.: Trebuie să găsești bucuria în lucrurile simple și asta e o alegere. Sunt unii oameni care se bucură doar de lucruri materiale. Uită-te la copii, pentru ei lucrurile nu au valoare materială.
M.G.: Crezi că tu, Marius Popa, artistul, ți-ai păstrat sufletul de copil astfel încât să te poți bucura de lucrurile mărunte, de care noi nu ne bucurăm în fiecare zi, pentru că nu suntem atât de ancorați într-un prezent simplu?
M.P.: Veți fi, va veni o zi în care vă veți bucura.
M.G.: Deci natura te reconectează cu sinele?
M.P.: Întotdeauna. Întotdeauna vine un moment când pui valoare, alta decât cea materială pe lucrurile din jurul tău și pe oamenii din jurul tău. Va veni ziua când îți va taia cineva calea, iar tu nu te vei mai enerva. Pentru că nu merită să îți strici ziua și vei fi ferm convins de asta, va veni ziua când vei realiza că nu mai contează atât de mult cum te îmbraci.
Asta înseamnă să ajungi la concluzia că bucuria nu are preț. Crescând, noi învățăm altceva, dar după o vreme îți dai seama că lucrurile materiale sunt efemere.
M.G.: Am ajuns și la ultima mea întrebare pentru tine. Ce înseamnă fotografia pentru Marius Popa? Cum te simți când realizezi o fotografie bună?
M.P.: Fotografia este întotdeauna personală, să fiu sincer de cele mai multe ori nu simt nimic. Multe dintre fotografiile mele nu îmi plac pe moment. Am învățat însă, așa cum ți-am spus, că fotografia trebuie să treacă testul timpului. Dau timp fotografiilor mele, iar după ani îmi amintesc fiecare poveste din spatele lor, mă ajută să îmi împrospătez memoria.
Văd fotografia ca pe o metodă eficientă și reală de arhivare a trăirilor mele. Mă ajută să fiu ancorat în prezent.
Fotografiile mele arată evoluția mea, spun povestea mea, sunt povestea mea.
N.R. – “Expoziția de artă fotografică – Marius Popa”, poate fi vizitată în Luduș, pe strada Viitorului , nr.17, în foaierul care găzduiește și noul sediu Radio Transilvania, în spatele Farmaciei Sandra, de luni până vineri între orele 8-16.
Reporter Luduș ONLINE:
Maria Giurgea
Foto: Dan Ludușan
