Spectacolul de teatru „Take, Ianke şi Cadâr” revine la Luduş, în interpretarea actorilor de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, Petre Băcioiu, Leonard Viziteu, Lucia Wanda Toma, Gabriel Chirea şi binecunoscutul actor al Teatrului Regina Maria din Oradea, Sebastian Lupu.
Spectacolul va avea loc în data de 4 iunie, începând cu ora 19:00, la Casa de Cultură din Luduş, biletele putând fi achiziţionate de la sediul Casei de Cultură, de luni până miercuri, între orele 10 – 19. Preţul unui bilet este de 15 lei. Piesa lui Victor Ion Popa are un puternic mesaj uman, e plină de umor, o piesă cu replici antologice, ce a obţinut întotdeauna succesul de public.
Într-un mic orăşel de provincie de la începutul secolului al XIX-lea, trei negustori, un evreu, un român şi un turc, prieteni de o viaţă, îşi împart clientela. În final, fata evreului si băiatul românului se îndrăgostesc, povestea lor de dragoste fiind, în concepţia taţilor lor, absolut imposibilă. Bătrânul Cadâr, veşnic îndrăgostit şi mereu pus pe şotii, face însă în aşa fel încât istoria să aibă un final fericit. Atmosfera cordială se va putea materializa printr-o fuziune a celor două prăvălii.
„De ce Take, Ianke și Cadâr azi, într-o lume în care democrația, marile uniuni, regionalizările, egalitatea de tratament și multiculturalismul fac (aproape) imposibile segregarea, dezlipirea, alipirea și reîmpărțirea? De ce un spectacol despre intoleranță religioasă, despre patriotism tribal, despre dogme sociale, despre prejudecăți preistorice și criminale?!?
Pentru că oamenii încă se despart (sau nici nu se mai căsătoresc) din cauza unui accent de pe una din literele numelui de familie…
Pentru că unii dintre copii trebuie să învețe două limbi încă înainte de a merge la școală în timp ce alții, nici după ce-au terminat școala, nu cunosc niciuna…
Pentru că partidele adulterine încă părăsesc domiciliile conjugale ale uniunilor și sunt adesea prinse în pat cu dușmanul (de până ieri)…
Pentru că religiile încă stabilesc care din Dumnezeii lumii sunt păgâni și care nu (deși nimeni nu-l scoate în afara legii pe Satana) iar Creștinismul (cu toate formele sale variate și versatile) Îl naște, Îl omoară și-L învie pe Cristos de câteva ori pe an și doar câteodată – mai rar – chiar în aceeași zi… Dacă ieri nu e ieri și azi nu e azi pentru toți și fiecare face cum vrea calendarul lui, cum va fi posibil un singur mâine pentru toată lumea din umbra crucii, la sclipirea unei stele în șase colțuri luminată de o semilună?…
Pentru că – oricât ar fi contemporaneitatea de permisivă și omenirea de plină de dialog și negociere – rămân în zațul blazonului fiecărei familii, în pâcla amintirilor fiecărei zone geografice, în zgura tradițiilor fiecărui neam orgoliul de a monologa și tentația de-a vedea doar paiul din ochiul vecinului…
Și, mai ales, pentru că Take, Ianke și Cadâr este o comedie «pe cinste!»… (Dar și o oglindă grotescă în care ar trebui să ne privim uneori, mai ales atunci când devenim prea înverșunați pentru fărâma de timp ce ne-a fost dată să trecem pe-acest pământ!)
CRONICAR SPECTACOL,
CRITIC DE TEATRU,
COSTIN TUCHILĂ
