Reporter: As dori să începem prin a ne prezenta câteva date despre dumneavoastra…
Ana Pandrea: Desigur! M-am nascut în localitatea Şaulia de Câmpie, judetul Mureş la 27 iulie 1949 într-o familie de oameni harnici si iubitori. Am fost crescută de doi părinţi minunaţi,Gheorghe şi Raveca Duma, alături de cei doi fraţi ai mei Gelu si Guta în cultul muncii si al respectului faţă de semeni. Am terminat Universitatea” Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca, Facultatea de istorie-filozofie si am profesat în învăţământ vreme de 40 de ani. Dintre aceştia timp de 38 de ani am slujit învăţământul luduşean; 20 efectiv numai la catedră si mai bine de 18 ani în funcţia de director la Clubul copiilor şi Şcoala Gimnazială ”Ioan Vlăduţiu”. Niciodată nu am încetat să predau şi la clasă considerând ca funcţiile sunt trecătoare şi meseria mea este cea de dascăl. În acelaşi timp am investit multă muncă şi dăruire pentru a lasa ceva în urma mea. Fară falsă modestie pot spune ca am reuşit!
În anul 1970 am întemeiat o familie cu profesorul Mihai Pandrea, unul dintre puţinii dascali care au predat doar în Luduş timp de 44 de ani. Viaţa ne-a facut cel mai preţios dar, copiii noştri Mihai-Gheorghiţă Pandrea, acum, medic specialist primar în chirurgie generală şi Anamaria Mihaela Stoia, juristă. Fiecare copil, prin casătorie ne-a mai adus cate unul; baiatul pe nora Stanca Lucia, dr.medic specialist primar şi fiica pe ginerele nostru Dan, inginer. Suntem binecuvântaţi cu doi nepoţi: Stanca Maria şi Mihai Paul şi, aşteptăm cu mare drag venirea celui de-al 3-lea.
Reporter: De când aţi început să cochetaţi cu peniţa?
Ana Pandrea: Intotdeauna mi-a plăcut să creez. Am scris scenarii pentru programele artistice cu elevii, mici scenete pentru elevi, protocoale de activitaţii educative, etc. Rezultate deosebite am avut la ”Concursul Naţional de Creativitate Didactică în domeniul materialelor auxiliare destinate educaţiei pentru drepturile omului în învăţământul preuniversitar”, organizat de Institutul Român pentru Drepturile Omului în parteneriat cu M. Ed. şi Cercetării. Cu lucrările prezentate în concurs la ediţiile din1998, 2001, 2004 şi 2008 am obţinut de fiecare dată premiul cel mare, fapt ce mi-a adus calitatea de Formator National pe drepturile omului şi drepturile copilului, plus implicarea într-o serie de cursuri de formare a cadrelor didactice din judeţele Alba, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Sibiu, în acest domeniu.
Reporter: Care sunt genurile abordate şi când aţi avut prima apariţie a unei lucrări?
Ana Pandrea: Parţial am răspuns anterior. În anul 2007 am publicat la Editura Kreativ din Târgu-Mureş cartea “Ghid pentru însuşirea principalelor drepturi ale copilului”. Tot din anul 2007 am început să particip la ”Festivalulul–Concurs de poezie religioasă CREDO”, organizat anual de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, Casa de cultură a Tineretului “G. Enescu”, Biblioteca “Petru Maior” Reghin, Cotidianul “Cuvântul Liber”, Fundaţia Culturală “Cezara Codruţa Marica, ”Asociaţia Culturală pentru Descoperirea şi Promovarea valorilor Culturale şi Profesionale”.
Rezultatele pe care le-am obţinut în fiecare an(vezi diplomele) după o evaluare făcută de un juriu competent format din oameni consacraţi în domeniul literar precum şi afinitatea faţă de tematica abordată m-au făcut să perseverez, mai ales, că acum dispun de mai mult timp. Aşa, a apărut cartea ”Scară spre mantuire” care ne prilejuieşte acest interviu.
Reporter: Care credeţi ca este poezia care va reprezintă cel mai bine?
Ana Pandrea: Cred că toate! Ele sunt frânturi din sufletul şi din trăirile mele. Mi-am dorit mereu să ajung la Locurile Sfinte. Implicarea în muncă şi multele proiecte nu mi-au permis acest lucru în tinereţe. În ultimii ani am reuşit să-mi transform visul în realitate. Am fost în Israel şi la Medjugorje. Datorita incărcăturii spirituale pe care am primit-o acolo, am simţit nevoia să o împart cu alţii. Sper, să fi reuşit! Apoi,să nu omitem faptul că eu am predat istoria, cei care au făcut aceasta materie cu mine ştiu că le recitam multe poezii care îi impresionau. Eu cred în senimentul de dragoste faţă de neam şi ţară, chiar dacă, sunt unii care susţin că partiotismul este un sentiment perimat. Sunt sigură că mulţi români simt la fel ca mine, doar, că nu au găsit încă modalitatea de a spune aceste lucruri pe care eu le-am abordat spre luare aminte.
Reporter: Ne puteţi spune cum aţi structurat cartea?
Ana Pandrea: Da! Am distribuit poeziile în 4 capitole. Aceste sunt: Rugă Sfintei Fecioare, Rugă Sfintei Treimi, Urcuş spre mântuire şi Rugă pentru neamul meu. Nădăjduiesc ca cei care vor citi cartea să perceapă lucrurile în sincron cu mine şi să aibă momente de lectură plăcută şi de meditaţie constructivă.
Reporter: Ştiu că editarea unei cărţi implică o serie de costuri. Aţi reuşit să găsiţi sponsori?
Ana Pandrea: Mereu am spus că Dumnezeu lucrează prin oameni. Are grijă să ţi-i scoată în cale exact atunci când trebuie şi mai ales când nu te aştepţi. Aceasta mi s-a întâmplat mie. Sanda Moldovan a prins din zbor nevoia mea şi mi-a oferit sprijinul. La fel a procedat şi fam. Iacobeţ. Le mulţumesc şi în acest context pentru că prin sprijinul acordat au facilitat accesul la carte a unui număr mai mare de cititori. Se cuvine să aduc multumiri şi Primăriei Luduş, Casei orăşeneşti de cultură “Pompeiu Hărăşteanu”, Radio Transilvania, S.C. Dactylis SRL, Copy Tech Computer SRL, Cotidianului Cuvântul liber, Revistei Relief Educativ din Botoşani (acestea mi-au publicat unele poezii în paginile lor) si Dorei Groza care mi-a oferit pictura-imagine a copertii. Cât despre munca depusă, probabil doar cei care au trecut prin această situaţie înţeleg ce înseamnă scrierea şi editarea unei cărţi.
A CONSEMNAT,
DORIN GRAMA
